In timp ce ma duceam ieri la meditatie la fizica mi-am amintit de o intamplare acum un an la posta cand m-am dus sa-mi iau alocatia…

Era tot cam prin perioada aceasta, eram inchesuiti vreo 15 persoane intr-un hol cam de 6 mp. Ma trecuresa toate apele, doamna de la ghiseu se misca din ce in ce mai incet. In spatele meu era o doamna, cam 65-70 de ani avea, era destul de nerabdatoare, cred ca daca mai statea mult acolo o scoteam afara pe brate. In fata mea era o doamna si inca un domn, deci mai aveam putin si scapam, totusi pana sa ajung atat de aproape de ghiseu ma trecusera vreo 4 randuri de ape iar tricoul mai avea putin si incepea sa picure.

Termina si domnul si ajunge si randul doamnei sa isi rezolve problemele la ghiseu, o doamna cam de 50-55 de ani. Babuta din spatele meu deja nu mai putea si a venit in fata si-a cerut scuze si sa dus direct la doamna de la ghiseu si a intrebat-o ceva, mi se pare ca nici nu avea ceva concret de facut doar dorea niste informatii; la care doamna din fata mea se uita la ea si ii zice: “Auzi doamna dar tu ce faci nu mai ai rabdare, ce-ai de te bagi asa in fata, e nesimtire asta !” la care babuta ii raspunde “Imi cer scuze dar nu mai pot sta, mi-e rau…” dupa care primeste replica ” Pai si mie imi e rau dar tot venii, daca nu poti sa stai trimite pe altcineva in locul tau, nepoti, copii ceva, ce ma intereseaza pe mine, ei comedia dracu !”. Am ramas prost, intr-un fel aveau amandoua dreptate, stateam si ma uitam si ma rugam sa nu ajung si eu in situatia asta vreodata peste vreo 50 de ani.

Babuta a plecat, cu ochii in lacrimi, m-am uitat dupa ea, si am auzit-o cum a inceput sa planga in timp ce cobora incet scarile si tremurand, spunandu-si oful incet ca sa nu mai deranjeze pe cineva…. “Eu nu mai am pe nimeni…”

Technorati Tags: amintiri, batranete, bunici, Cica..., familie, parinti