De aproape o luna si ceva incerc sa mai scriu ceva pe blogul asta…am tinut atatea in draft…am sters atatea posturi, nu stiu, parca nu mai am chef sa mai zic nimic decat sa postez o melodie care o ascult la un moment dat…

Blog=jurnal online, cacat, nu poti spune ce vrei pe un blog pentru ca stii ca toata lumea il va citi si de multe ori e aiurea sa te gandesti ca tot ce ai vrea sa scrii va citi toata lumea…

E de cacat afara…ori ploua ori ninge, nici nu mai stiu, vremea asta e prea enervanta. Pana acum imi placea extrem de mult zapada, frigul, acum nu mai suport vremea asta, ma dor toate oasele, ma indispune si intristeaza… Parca era mai frumos vara, chiar daca era cald, noaptea cel putin era racoare…

Acum cum iesi din casa iti ingheata tot corpul, nu mai poti sta afara prea mult timp, nu te mai poti plimba, in parc ar fi de cacat sa te mai duci, gradina botanica la fel…

Fuck…ce vara am avut…cat de stupid am putut sa pierd timpul, iar acum imi pare rau… pacat ca nu mi-am dat seama mai devreme…

Am ratat atatea chestii care as fi putut sa le fac, in speranta ca le voi putea face mai taziu, iar acum imi dau seama ca fiecare moment trebuie trait atunci si nu mai tarziu, fiecare zi este importanta si fiecare zi trebuie sa o apreciezi, nu pentru ca ar putea fi “ultima” ci pentru ca timpul nu-l mai dai inapoi, nimic nu se intoarce inapoi, daca nu se intampla atunci cand trebuie, mai tarziu nu mai are nici un farmec, nu mai are nici o importanta, iti dai seama ca deja a trecut momentul…

M-am chinuit sa fac ceva in vara asta, si am facut….am intors totul pe dos, in loc sa am grija de fiecare ora/zi/saptamana/luna mi-am batut joc si am pierdut, mai mult decat m-as fi gandit….

Am acordat prea multa atentie anumitor lucruri si am uitat esentialul, m-am pierdut prin chestii marunte, fara sa-mi dau seama ca mai tarziu ma vor costa… fiecare amanare, fiecare decizie gresita, fiecare zi pierduta, fiecare ora dormita in plus m-a costa enorm de mult…

M-am inchis in mine si m-am axat doar pe anumite lucruri ignorand tot ce se intampla in jurul meu iar cand am vrut sa ma trezesc la realitate, mi-am dat seama ca totul este un dezastru…

Cat de greu era sa fiu mai activ, sa ma chinui mai mult pentru alte lucruri, sa ma relaxez mai mult….? Prea putin… si totusi nu am facut-o….iar acum regret…

A inceput facultatea, e de cacat la doua facultati, e trist…si mai e si marti…

Deabia asteptam sa vad cum e la facultate, iar acum deabia astept vacanta, care din cate observ probabil va fi foarte aiurea… credeam ca nu o sa mai trec prin aceleasi stari de sarbatori prin care am trecut, dar se pare ca revin…si nu-mi place asta.

Intr-un fel sau altul, poate ca si asta este o lectie(care speram sa nu fie atat de dura), data viitoare sa stiu sa apreciez mai mult fiecare moment….

E marti, de fapt e miercuri, de fapt, nu mai conteaza, este o zi la fel ca celelalte care se pierdu, nerealizand nimic cu adevarat azi…

Maine va fi la fel…”same old story”…sau poate, cine stie, va fi mai bine…sau mai rau..

Am pierdut multe, au trecut pe langa mine atatea chestii….sper ca de acum incolo sa nu mai pierd nimic…

Technorati Tags: decizii, facultate, frig, iarna, marti, miercuri, sarbatori, timp, toamna, vara

Dupa 4 zile reusesc sa ii dau de cap calculatorului, am incercat sa pun mai mult spatiu de pe o partitie pe alta si mi s-a blocat in timp ce muta 100 GB de fisiere(importante), iar eu ca un retardat ce sunt nu am facut back-up la nici un fisier.

Am pierdut o mare parte din date, am reusit dupa 3 zile sa il partitionez cum vroiam initial, asta dupa ce am instalat windows-ul de 3 ori intr-o zi.

De nevoie de nevoie m-am apucat sa verific fiecare folder si fisier in parte, nu prea mai erau intregi iar arhivele de filme s-au amestecat intre ele WTFFF???? vad 10 minute dintr-un film cu 10 din altul si 3 minute din altul, am 10 in 1, iar pozele una se vede alta nu, noroc ca mai aveam pe stick cateva.

Dupa ce m-am chinuit sa refac fisierele distruse cam vreo 5 ore la fiecare reinstalare am reusit sa fac back-up la ce mai ramasese.

In fine, asta e ca o paranteza la ce vroiam sa zic, de fapt o introducere.

Cum cautam eu acolo prin arhive am dat de multe melodii care nu le mai ascultam, cum ar fi cea de sus, si imi aminti de cum era acum un an, de cum era acum 2 ani si de cum suntem acum. Nu ma intristez sau alte chestii, dar pur si simplu ma uit la mine ma uit la altii ma uit la toti si nu prea ii mai recunosc… Maturizarea asta…

Radem, glumim, dar as mai pune-o de-o betie colo jos la teatru…

“Nu vrem sa treaca zilele, nu vrem sa treaca ani
Iar inimile noastre nu’s de cumparat, sa-ti futi ba banii.
Nu vrem sa ne-amintim,
Ca unii au plecat fara sa zica „pa ba ne-auzim”.

Nu vrem sa stim unde o sa fim peste ani
Si baga la cap ca noi nu ne credem bastani.
N-avem averi, avem doar prieteni care suna
Sa ne spuna „griji de tine, ba te pup, noapte buna”.

Iar atunci cand noi poate no sa mai fim
Lasa coniacul sa curga, da-ne o tigara si sa ne-amintim
De clipele care au fost si nu revin
Lasa pe masa o scrumiera si un pahar de vin.

Technorati Tags: bac, clasa 12-a, cumicu, liceu, marti, muzica, scoala, stări, ultimul an, viata