Ieri a fost ultima mea plecare pe sezonul ăsta la munte, cel puțin în Romania. Sâmbătă seara a plouat la Rânca, eu nu știam. Am ajuns noi  acolo pe la 14:30, viscol, ger și gheață peste tot. Am zis să încercăm să urcăm măcar o dată de două ori cu teleski-ul să nu zicem ca n-am încercat. Păi am putut? Mai ales eu care eram cu placa, restul erau cu schiuri, am încercat să urc, m-am chinuit 150 de metri, am căzut. Peste tot numai gheață, nu puteai să urci pe unde vroiai, că tot în șanțurile făcute de schiuri ajungeai. Am încercat și a doua oară, cum adică să mă dau bătut? Am urcat aproape până sus, dar cu placa de-a latul, lucru care nu poți să-l faci în mod normal pe zăpadă.

Ok am ajuns sus, dar cum sa cobor? În loc să cobori, vântul efectiv te împingea înapoi și dacă nu te împingea înapoi, te împingea în partea stângă, unde era pădurea, wtf?? Am coborât cu chiu cu vai până la jumătatea pârtiei, aplecat ca în cântecelul ăla cu piticii, după care am obosit în poziția aia și m-am ridicat. În 50 de metri am prins viteză, eu viram dreapta, dar mă duceam în stânga, încercam să mă opresc,  nimic.Pâna la urmă am zis să merg cu placa pe unde mă duce viscolul, poate așa e mai ușor…mare greșeală! Am ajuns aproape de cabane și am zis să virez dreapta, deși nu prea mai aveam cum. Am virat, am mers încă 50 de metri, am virat și mai tare ca să mut pe celalat cant și exact atunci a mai venit o rafală, am căzut pe partea dreaptă și am mers așa vreo 20 de metri încercând să ma opresc. M-am ales cu ditamai gâlca !

Altă domnișoară mai grăbită, a zis să meargă drept și cu viteză ca poate scapă. A scapat până la jumatatea partiei la fel ca mine, acolo și ea s-a întâlnit cu prietenoasa rafală și în loc să mai meargă cu fața s-a trezit mergând cu spatele, da, cu spatele !

Evident după căzătura care am luat-o mi-am desfăcut frumos legăturile de la placă și am luat-o pe picioare până jos la bar să beau ceva cald și să îmi revin. Am stat vreo jumătate de oră și am încercat din nou să mă lupt cu gheața și viscolul. Normal că, n-am rezistat prea mult, au urmat și alte căzături, însoțite de lovituri, dar n-a mai contat, eram deja obișnuit cu durerea; rezultatul l-am văzut când am ajuns acasă,  ditamai gâlca, cred că va dura cel puțin o săptămână până îmi va trece.

Cam așa a decurs ultima mea încercare de a mă da cu placa în România sezonul acesta. Poate o să apuc să ma dau și prin Italia sau Austria, sper. Oricum România încă nu este pregătită pentru sezonul de iarnă. În loc să urci cu telescaunul pâna sus, ca să cobori odihnit, te obosești urcând și te odihnești coborând. Și da știu că și la noi este telescaun dar în câte locuri?